Exorcizarea la evrei

Traditia evreiasca pare sa fi dus la perfectiune ideea de drac personal.

Si asta in figura dibuk-ului, hotul de identitati - o versiune cumva mai melancolica si benigna a ceea ce s-ar putea numi umbra, avatar sau alter ego.

Totusi, niciuna dintre aceste variatiuni pe tema strainului ingropat in noi insine nu este sinonima cu ceea ce Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel, in 1986, intelege prin dibuk, figura centrala a romanului „Nebuna dorinta de a dansa” (Editura Trei).

Dibuk-ul este un suflet ratacitor care nu se simte in siguranta decat in sufletul altei fiinte; este uzurpatorul, necunoscutul care vorbeste prin gura ta; este suma spaimelor, exceselor si remuscarilor tale. Spun ca il gasesc mai melancolic decat umbra pentru ca el nu simte nici dragostea, nici ura, dar e gelos pe cei care le simt.

Iar mai benign fiindca e mai lesne separabil de suflet, iar despartirea de el nu ucide. Chiar daca sunt puse in termenii stricti ai traditiei evreiesti, intrebarile fundamentale ale cartii sunt universale: „Sa fiu Eu intr-adevar un altul? Si tocmai acest un altul sa fiu eu insumi?” Mai simplu: Traiesc viata altcuiva? Mai ironic: Oare si demonii personali au demoni personali? In cabinetul de psihoterapie, Doriel lupta sa exorcizeze demonul, insa sfarseste prin a salva sufletul exorcistului.

Confesiunea lui Doriel este calda, inteligenta, culta, orgolioasa, plina de iubire. Nu e o vanatoare de balauri, ci mai degraba o asumare cu simpatie a dibuk-ului, care banuim ca sufera odata cu sinele. In final, cand femeia cu nume profetic (Liatt, „tu esti al meu”) reface stravechea legatura intre trupul si sufletul barbatului, nu dibuk-ul este infrant, ci istoria.

Pentru cei care cred ca literatura evreiasca post-Holocaust este obsesiva si unilaterala, dar si pentru cei care intuiesc in ea un potential inca neexploatat, romanul lui Elie Wiesel este lectura perfecta.

Contine temele de predilectie ale culturii iudaice contemporane (excesul de memorie, prezentul continuu al traumei, interpretarea textelor religioase in lumina istoriei recente), dar le pune intr-o ecuatie noua si vitala cu psihologia si sexualitatea. Iar finalul romanului marcheaza nasterea unui tip uman-literar pe care l-am putea numi, oricat ar parea de paradoxal, evreul fericit.

toata stirea

Purim-ul, cea mai vesela sarbatoare iudaica

Timp de doua zile, evreii din Romania vor petrece cu ocazia Purim-ului, cea mai vesela dintre sarbatorile iudaice, anunta Realitatea TV.

Purim comemoreaza ziua in care soarta s-a schimbat neasteptat pentru evreii din Persia, salvati in mod miraculos de la exterminare, cu 2.300 de ani in urma. In timpul Purimului se obisnuieste ca oamenii sa se mascheze, sa organizeze carnavaluri, sa puna in scena piese si sa pregateasca delicatese.

De Purim, evreii trebuie sa trimita daruri prietenilor, dar si oamenilor saraci, pentru a spori sentimentul de fraternitate. Conform calendarului evreiesc, sarbatoarea purimului va incepe joi la asfintit si se incheie peste 2 zile.

Joi, 20 Martie 2008

Episcop britanic: Nu au existat camere de gazare

Intre 200.000 si 300.000 de evrei au murit in lagarele naziste, spune unul dintre cei patru episcopi integristi a caror excomunicare a fost anulata de Papa Benedict al XVI-lea, monseniorul Richard, insa niciunul in camerele de gazare.

"Cred ca nu au existat camere de gazare. Cred ca 200.000 pana la 300.000 de evrei au murit in lagarele de concentrare, dar nici unul in camerele de gazare", a declarat Williamson, citat de The Telegraph.

Presa italiana scrie ca Papa Benedict a decis sa-i anuleze excomunicarea Monseniorului Williamson pentru ca face parte din fraternitatea sacerdotala Sfantul Pius al X-lea, organizatie catolica integrista.

Cum a platit Ceausescu clauza natiunii celei mai favorizate

Mai multe documente declasificate recent de Departamentul de Stat american certifica felul in care Romania comunista a obtinut, in 1975, clauza natiunii celei mai favorizate: printr- o serie de concesii facute Washingtonului, inclusiv acceptul de a permite emigrarea evreilor catre Israel sau SUA.

Aceasta informatie este pentru prima data confirmata oficial de arhivele americane, relateaza Evenimentul Zilei.

In perioada 1974-1975, aproape fiecare discutie la nivel inalt intre Ceausescu si liderii americani ajungea la acest schimb - clauza contra evrei. Era o perioada in care SUA cultivau public legaturile cu dictatorul roman, inclusiv prin vizite oficiale si indelung pregatite la Bucuresti ale presedintilor Richard Nixon si Gerald Ford.

Problema evreilor a fost abordata direct de presedintele Ford, intr-o intalnire cu Ceausescu desfasurata in Biroul Oval al Casei Albe, in iunie 1975.

"Noi vrem sa dam Romaniei clauza. Vrem sa va dam credite si beneficii comerciale. Dar trebuie sa fiu foarte direct si sa va spun: Congresul va va adresa intrebari dificile. Ii intereseaza foarte mult emigrarea evreilor in Israel si Statele Unite".

Raspunsul lui Ceausescu a fost la fel de franc: "In ceea ce priveste SUA, nu este nicio problema. Mai exista, inca, niste cazuri umanitare. Le vom rezolva si pe acestea, asa cum le-am rezolvat si pe altele".

"In ceea ce priveste Israelul, nu mai sunt prea multi cetateni romani de nationalitate evreiasca. In acest moment, mai sunt 2.000 de cereri aprobate. Dar, din cauza razboiului din zona, multi au renuntat sau si-au amanat plecarea. De aceea, aceasta nu mai este o problema majora. Vom incerca sa rezolvam si cazurile ramase favorabil".

In august 1975, cand Ford a venit in Romania, problema evreilor nu a mai fost discutata. Cei doi presedinti au vorbit, in schimb, despre avantajele economice pe care Romania le dorea de la SUA: credite cu dobanda preferentiala si incurajarea investitiilor private ale firmelor americane.

Kissinger, maestru de ceremonii

Indiferent daca era vorba despre emigranti sau despre economie, omul din spatele tuturor negocierilor era de fiecare data acelasi, indiferent daca la presedintia SUA era Nixon, Ford sau Lyndon Johnson: Henry Kissinger, legendarul diplomat care a supravietuit schimbarilor din administratia americana.

Celebru pentru pragmatismul aplicat in relatiile internationale, Kissinger apare in stenogramele Departamentului de Stat ca un personaj dispus sa tranzactioneze favorurile acordate de capitalistii americani catre socialistii romani, dar de fiecare data contra unui pret.