Chestiunea Evreiasca

Suntem familiarizati cu actiunile extremei drepte romanesti in perioada interbelica referitoare la problema evreiasca, rasiala. Legionarii si alte organizatii politice au blamat deseori atitudinea autoritatilor fata de pericolul reprezentat de “influenta jidoveasca”. Evreii erau acuzati de monopol comercial, universitar, economic, cultural, etc. fiindca erau considerati responsabili pentru toate relele societatii si banuiti permanent de activitati conspirative.
Totusi foarte putin sa scris (pentru publicul general) despre radacinile intelectuale ale antisemitismului din Romania (Principate).
In decursul secolului al XIX-lea tema degenerarii rasei este regasita si in Principate. “Degenerarea” nu este folosita la nivel individual, ci doar colecvtiv - al rasei. Termenul nu este definit.
Exista doua tipuri de manifestare ale degenerarii: fizica (la tarani) si morala si intelectuala (la clasele sociale superioare). Acesta degenerare este cauzata (teoria epocii) datorita mizeriei, saraciei, lipsei igienei sau/si din considerente istorice - romanii erau degenerati cand i-au cucerit pe daci. Un alt argument ar fi cel demografic - scaderea populatiei romanesti.
Problema evreiasca este intalnita si in discursul medical. Ea apare in legatura cu problematica demografica: scadere populatiei romanesti si cresterea celei evreiesti.
Pe baza rapoartelor medicale elaborate de medici se fac statistici. Acestea concluzioneaza prin a sublinia pericolul depopularii si cresterii numarului evreilor in viitor. Deceniul 1880-1890 este considerat apogeul ostilitatii vs. evrei pana la crearea Romaniei Mari.
Propunerea de lege din 1868, in care evreii erau scosi din dreptul comun (nu aveau voie sa iasa in afara oraselor, sa presteze activitati agricole sau industriale) a fost intens discutata in epoca. In acelasi deceniu expulzari ale evreilor au fost efectuate de Bratianu si Kogalniceanu. “Am curatat satele de evrei prin toate mijloacele”. Masurile luate impotriva evreilor in aceasta perioada sunt administrative, legislative si au vizat in special Moldova, unde erau numerosi semiti. Din 1874 naturalizarea era accesibila pentru un numar mare de straini nu insa si evreilor datorita articolului 7 din Consitutie.
Evreii nu puteau fi profesori, avocati, medici (nu puteau fi platiti de statul roman), nu puteau fi salariati la CFR, sunt obligati sa presteze serviciul militar dar nu pot avansa decat la grad de sublocotenent. Totusi, sfarsitul secolului al XIX-lea evreii sunt carciumari, arendasi, medici (cabinete particulare) eludand legea.
Astfel paleta de suspiciuni vs. evrei era foarte mare: religioase (nu credeau in Hristos), economice, demografice.
Date statistice ne pot furniza unele explicatii privind teama, frica de evreime si pericolul demografic aratat de multi intelectuali romani: astfel in 1859, in judetul Iasi avem 47% din populatie evrei, 30% in Iasi, 6 orase secundare 26%, 60 de targuri - 50%, sate - 1.4% in toata Moldova 9%.
Recensamantul din 1899 ne ofera date mai sigure: 4.5% evrei din totalul populatiei in Romania, Iasi - 50.5%, 12 resedinte de judet in Moldova - peste 30%, 6 orase secundare - 39%, in toata Moldova 10.9%.
Dupa 1878, Marile Puteri conditioneaza recunoasterea Independentei Romaniei de modificarea articolului 7 din Constitutie. Din 1879 pentru prima data Carol I recunoaste si el problema evreiasca si pericolul reprezentat de evrei. Se propun mai multe variante spre modificare a articolui 7 dar nici una in spiritul Tratatului de la Berlin.
Se va opta pentru naturalizari individuale, nu pentru drepturi cetatenesti acordate tuturor evreilor. In octombrie 1879 conditiile pentru obtinerea naturalizarii erau restrictive.
Bilantul naturalizarilor intre 1880-1913 este de 529, sub 1% dintre evrei. In acesta perioada apar din ce in ce mai multe argumente rasiale vs. evrei si ca acestia ar forma un stat in stat. Slavici era virulent impotriva evreilor, el constituind una dintre zecile de voci intelectuale antisemite. El chiar a propus un program asemanator solutiei finale!
Si la inceputul secolului al XX-lea ponderea evreilor in economie era mare: mici comercianti 21% evrei; mici meseriasi 19.6% evrei; intreprinderi industriale peste 20% detinute de evrei; muncitori salariati 5.3% evrei. Numarul evreilor a fost deseori estimat gresit: Eminescu vorbea de 1.600.000 de evrei la mijlocul secolului al XIX-lea, cand in 1899 era numai intre 200.000 - 250.000).
Aceste cateva aspecte pot fi considerate originile aversiunii unor romani vs. evrei. Aceste atitudini au fost si sunt greu explicabile, dar rememorarea lor si dezbaterea lor ne poate produce un surplus de responsabilitate, atat de necesar in a evita greselile trecutului.
Horia Nasra

Sursa