Ce părere aveţi despre Holocaustul roşu?

Ce părere aveţi despre Holocaustul roşu?

Părerea mea este că nu a existat nici un fel de Holocaust roşu.

Au existat „crimele comunismului” sau „Gulagul comunist” dar, nu „Holocaust” - roşu sau comunist - pentru simplul motiv că, prin Holocaust (fără adjective) este cunoscută exterminarea evreilor, concepută şi aplicată de Germania nazistă şi aliaţii ei reprezentând o culme a „înfăptuirilor” la care a ajuns totalitarismul mişcărilor de extremă dreaptă.

Era suficient să te fi născut din părinţi evrei sau să ai evrei în ascendenţă şi condamnarea la moarte îţi era semnată.

Totalitarismul comunist se poate „lăuda” cu „înfăptuiri” asemănătoare dar nu identice, care au dus la moartea a milioane de oameni.

Criteriile luate în consideraţie au fost însă diferite, aplicându-se „criterii de clasă” (exploatator, burghez, chiabur, etc.) criterii politice (contrarevoluţionar, duşman al poporului), totalitarismul comunist ajungând la performanţa de a exclude din „umanitate” pe cine a vrut, când a vrut şi cum a vrut, indiferent de etnie. Partidul-stat s-a impus prin teroare. I-au căzut victime toţi cei ce erau consideraţi un „pericol” pentru construirea „noii orânduiri”. Închisorile şi lagărele de muncă s-au umplut iar torturile şi condiţiile groaznice de detenţie şi de muncă au făcut ca foarte mulţi să nu se mai întoarcă la familiile lor. Utopia comunistă instalată la putere, a devenit o utopie ucigaşă.

Ca supravieţuitor al Holocaustului, ca unul care ştie ce înseamnă să fii condamnat de un stat totalitar, nutresc un deosebit respect faţă de memoria celor căzuţi victime nevinovate ale crimelor comunismului şi faţă de supravieţuitorii acestui coşmar.

Există deosebiri între cele două mari omucideri al secolului XX? Bineînţeles că da. Dacă n-ar fi decât aceea că, cel puţin teoretic (dar şi în fapt), victima potenţială a comunismului putea să evite soarta tragică ce-i era rezervată, acceptând sau mimând acceptarea politicii partidului-stat, în timp ce pentru evrei, ca victime ale nazismului, o astfel de opţiune nu a existat.

Dar nici una din aceste omucideri, din aceste crime împotriva umanităţii nu este în „competiţie” una cu cealaltă, nu o elimină pe cealaltă.

Ele trebuie studiate pentru a cunoaşte la ce pot să ducă diferitele tipuri de totalitarism. Iar denumirile lor nu pot fi decât specifice, aşa cum sunt şi evenimentele pe care le denumesc, terifiante, fiecare în felul său.