Conducerea populatiei evreiesti in estul si vestul Europei

Prof. Dalia Ofer

La evrei exista o traditie istorica in sensul conducerii. Cei ce urmau sa fie lideri erau educati in acest sens. In timpul Holocaustului, conducatori au fost cei care condusesera comunitatile si inainte de razboi. Treptat s-au afirmat si noi conducatori care li s-au opus.In timpul Holocaustului conducatorul avea o situatie complexa; putea fi charismatic, ales, numit de gremani, numit de guvernele tarilor respective sau provenind din afara zonelor ocupate ale Europei.
Situatiile au fost foarte diferite.
In Franta, Romania, Olanda, Belgia existau conducatori la nivel de stat. In Polonia, Lituania, Letonia, conducerea se forma la nivelul oraselor.
In Germania, incepand cu 1939 in interiorul comunitatilor evreiesti au aparut difernte mari si chiar tensiuni. Intre 1933-1939, in conditiile inrautatirii treptate a situatiei au incercat sa rezolve noile situatii, colaborand dincolo de micile comunitati, dar far a intelege ce-i astepta pas cu pas. In 1939 s-au produs schimbri la nivelul conducerii; nemtii au diszolvat "Reichsvertretung" si au format "Reichsvereinigung", in mare compusa din aceiasi oamen. Dilemele actuale ale fostilor conducatori sunt legate de intrebari: Cine i-a numit? De ce i-au numit nazistii?Cum s-au achitat de sarcini? Cum se justifica pentru actele lor? In septembrie 1939, in trei saptamani Polonia a fost ocupata. Primele victime au fost polonezii, in special conducatorii spirituali si poltici ai populatiei civile: proeti, intelectuali. Initial nazistii voiau sa colonizeze acolo nemtii din Europa rasariteana: Republicile Baltice, Romania, Rusia. Apoi s-au ocupat de evrei. Initial nu era clar cum sa actioneze impotriva lor, avnd in vedere ca erau aprox. 3 milioane, in timp ce in toate celelalte teritorii ocupate la un loc fusesera 600.000.
"Ordinul comisarilor" emis la 21 septembrie 1939, cu semnatura lui Heidrich si stampila "Secret", era un ordin catre comandantul general al Eisatzgruppen care trebuiau sa urmeze armata si sa asigure securitatea in spatele acesteia, inabusind orice incercare de rezistenta. Aici era tratata si problema evreiasca stabilindu-se modul de organizare a "Consiliului evreilor"; acesta trebuia organizat la nivelul comunitatilor, din membrii cu autoritate, fara a fi intrebati dac accepta. Se hotara ca trebuie sa existe un agent care sa tina legatura cu consiliul de conducere. Membrii Consiliului erau facuti responsabili de indeplinirea ordinelor. Erau insarcinati cu intocmirea unor liste complete cu toti membrii comunitatilor, pentru evidenta nazista. Consiliul era raspunzator pentru asezarea evreilor in orasele mari unde erau adusi de pretutindeni si inchisi in ghetouri, de unde numai aveau voie sa iasa pentru ca constituiau "un pericol evriesc". Consiliul era facut raspunzator si pentru aprovizionarea convoaielor care erau aduse in orase. Membrii Consiliilor erau prinsi intre ordinele nazistilor si comunitate.
Au existat diferente intre orasele mari si mici, si momentul actiunii, inainte sau dupa deportari Astfel in Polonia, Lituania, Letonia ocupatia nazista a urmat celei sovietice, incepand cu 1941 si a debutat cu masacre executate de Einsatzgruppen. Consiliile au fost organizate dupa masacre.
Istoriografia are pareri diferite privind rolul jucat de Consilii.
Raul Hilberg le considera un alt nivel al birocratiei naziste.
Yehuda Bauer considera ca Consiliile au incercat sa limiteze distrugerile. Cel mai sugestiv exemplu ar fi organizarea fabricii de textile din Lodz, unde evreii munceau pentru nazisti in speranta ca vor castiga timp si se va termina razboiul.
Concluzia ce se desprinde este ca atunci cand nazistii doreau sa distruga o comunitate, nu o putea salva nimic!

In Lituania, primele masacre le-au facut lituanienii, dupa intrarea nemtilor.
Logica evreilor:-De ce nu ne-au omorat pe toti?
- Pentru ca aveau nevoie de noi ca sa muncim, asa ca mai bine sa
colaboram!

Dupa ce criterii intocmea Judenrat listele?
Incercau sa-i protejeze pe cei apropiati lor. Apoi s-a produs o rasturnare a valorilor sociale; erau mai valorosi cei care stiau meserii:cizmarii, zidarii, decat intelectualii: profesorii, doctorii.
Membrii Judenrat au fost deseori acuzati, dar ar trebui sa fie si ei priviti ca victime.