Ierusalim, orasul sfant, unde trei religii se intalnesc...

La răscrucea a trei mari religii ale lumii – iudaismul, creştinismul şi islamismul – se înalţă un oraş fantastic a cărui istorie ne trimite cu mai bine de 3000 de ani în urmă. În prezent capitală oficială a Israelului, acest oraş atrage mai ales datorită încărcăturii sale spirituale, evrei, creştini şi musulmani trăind aici împreună şi mai mulţi venind aici în pelerinaj.
O statistică realizată în anul 2000 confirmă diversitatea culturală şi religioasă, numărând între zidurile cetăţii sfinte nu mai puţin de 1204 sinagogi, 158 biserici şi 73 moschei. În ciuda eforturilor susţinute de a asigura o coexistenţă religioasă paşnică, Ierusalimul a fost şi este un continuu „punct fierbinte” ce stârneşte controverse şi dispute.
Dar să fie oare o coincidenţă faptul că cele trei religii se întâlnesc în Ierusalim şi mai ales să fie o întâmplare faptul că fiecare regăseşte aici esenţa propriei credinţe?

Privind în istorie, evreii sunt pe aceste meleaguri încă de pe vremea lui David, al doilea rege al evreilor. El a cucerit ceea ce era pe atunci cetatea unei populaţii canaanene locale, Şalem şi a transformat-o întru-un important centru religios, politic şi economic, capitală a regatului evreiesc antic, Ierusalim. Regele Solomon, fiul lui David, construieşte aici primul templu evreiesc. Distrus de către babiloneni într-o campanie de cucerire condusă de Nabucodonosor II, evreii construiesc un al Doilea Templu sacru în vremea lui Cyrus al II lea cel Mare, regele persan ce a cucerit Babilonul şi întreaga regiune în 519 Î. Hr.
Templul sacru are un rol foarte important în religia iudaică. Templul din Ierusalim este considerat de tradiţia iudaică o cale de comunicare între pământ şi cer, porţile cerului stând deasupra porţilor Templului.O altă tradiţie rabinică descrie Templul lui Solomon ca fiind născut în centrul pământului (Nabel). Această credinţă se întemeiază pe textul din Iezechiel V, 5: "Acesta este Ierusalimul, pe care eu l-am pus în mijlocul neamurilor şi al ţărilor dimprejur".
Creştinismul revendică Ierusalimul nu doar pentru referirile din Vechiul Testament cât mai ales pentru locul său în viaţa lui Iisus Hristos. Potrivit Noului Testament, Iisus a fost adus în Ierusalim curând după naşterea sa. Potrivit scripturilor, Iisus a predicat şi a vindecat în Ierusalim, în special în curţile Templului. În Ierusalim a luat ultima cină, cunoscută ca Cina cea de Taină. Clădirea în care se presupune că ar fi avut loc această cină adăposteşte şi mormântul regelui David. Creştinism şi iudaism se împletesc şi se completează astfel în această cetate ce musteşte spiritualitate. Creştinii vin să refacă Calea Dureroasă (sau via Dolorosa – drumul parcurs de Hristos sub povara crucii) sau să se reculeagă la Sfântul Mormânt.
Creştinismul s-a înfiripat în Ierusalim şi de-a lungul istoriei creştinii au încercat să elibereze Oraşul Sfânt de sub dominaţia musulmană. Proclamate „războaie sfinte” cruciadele, sub pretextul cauzei creştine, au avut de fapt un caracter sângeros, cu totul potrivnic învăţăturilor pe care pretindeau că le apără. Cruciadele sunt un capitol sumbru în istoria Ierusalimului, martor al masacrului în numele religiei.
În islamism, Ierusalimul joacă un rol împortant în mare parte datorită moscheii Al-Aqsa. După Mecca şi Medina, Ierusalim este pentru islam al treilea oraş sfânt din lume, locul de unde şi-a început ascensiunea către cer profetul Mohamed. Deasupra marei stânci din Ierusalim, care este consdierată drept locul de unde şi-a pornit ascensiunea Mahomed spre ceruri, a fost construită Cupola Stâncii. Considerată una dintre cele mai timpurii şi cele mai frumoase clădiri din Islam, a fost construită în 690 sub ordinul califatului Abd al-Malik.
În Islam există o credinţă ce face referire directă la Ierusalim. O profeţie veche a profetului musulman Mohamed prezice o bătălie în care va fi implicată Ţara Sfântă. Potrivit acestei profeţii, Ţara Sfântă va fi recucerită şi evreii nimiciţi. Această profeţie se găseşte de fapt în Tradiţiile lui Mohamed (Al Hadith) şi spune astfel: "Nu va veni ziua judecăţii până când o seminţie musulmană nu va birui o seminţie a iudeilor." Când Mohamed a fost întrebat unde se va întâmpla acest lucru el a spus: "În Ierusalim şi în ţările din jurul lui."
Aşadar momente importante din zorii celor trei credinţe îşi revendică ca şi scenă de desfăşurare Ierusalimul. Fie că este centrul lumii şi oraşul ales pentru construire primului Templu pentru Iudaism, fie că este martorul prezenţei şi minunilor săvârşite de Iisus sau locul din care profetul Mahomed s-a înălţat la cer, Ierusalimul este dincolo de orice coincidenţă şi speculaţie, un loc sacru. Să fie însă o întâmplare faptul că aceste mari religii se întâlnesc în acest Oraş Sfânt atât de frământat de istorie? Sau el face parte dintr-un plan mai măreţ decât îşi poate închipui mintea omenească?
Călătorului ajuns pe meleagurile Ierusalimului îi sugerez să meargă cu mintea dar mai ales cu inima deschise. Ierusalimul te îndeamnă să priveşti dincolo de graniţele propriei religii şi să accepţi spiritualitatea în complexitatea ei de forme.