CELEBRAREA SĂRBĂTORII DE HANUKA

Hanuca - denumita in ivrit si "Hag ha-orim" (sarbatoarea Luminii) este o sarbatoare a luminii.


In fiecare seara de Hanuca, se aprinde o lumanare avand ca scop sa reaminteasca minunea in public. Lumanarile se pun intr-un sfesnic - sau lampa - speciala, numita hanuchia. Acest sfesnic sau lampa se aprinde odata cu lasarea noptii si se aseaza undeva la vedere - la geam sau in pragul usii. De Sabat, lumanarile de Hanuca se aprind cu circa jumatate de ora inaintea lumanarilor de Sabat, deci putin inaintea asfintitului.
aprindere

Luminile trebuie sa arda cel putin 30 de minute si pot sa continue sa arda toata noaptea, undeva intr-un loc vizibil. Ordinea in care trebuie aprinse lumanarile de Hanuka - una crescatoare sau descrescatoare - difera. In general este acceptata traditia dupa care in prima seara se aprinde o singura lumanare, in a doua doua lumanari, etc de la stanga la dreapta, pana cand, in a opta seara intreaga hanuchia este aprinsa. Lumanarile sunt aprinse cu ajutorul unei lumanari speciale - samas - lumanare ajutatoare, care in hanuchia este si asezata ori mai inalt, ori la o parte, in orice caz diferit si distinct de celelalte. Ceremonia se desfasoara in special acasa, in familie, dar de foarte multe ori si in sinagogi iar copiii primesc de obicei bani de hanuka (hanuka geld).
In liturghie sarbatoarea este marcata in special prin recitarea rugaciunii "Al ha-nissim" la Amida si la binecuvantarile de dupa mese. Aceasta rugaciune "Pentru minuni" este o rugaciune de multumire adusa lui Dumnezeu pentru eliberarea miraculoasa a poporului din vremea lui Matatia Hasmoneul. Textul acestei rugaciuni este " Iti multumim, Doamne, pentru minunile Tale, pentru eliberarea noastra, pentru bataliile pe care le-ai dat pentru noi si pentru stramosii nostri in zilele de odinioara si in zilele noastre." Aceasta rugaciune este spusa si de Purim si, cu unele modificari cateodata si in Ziua Independentei.
La slujba de dimineata se spune Halel si se citeste un pasaj din Tora in fiecare zi. Dupa aprinderea lumanarilor in casele askenaze se obisnuieste sa se cante un cantec foarte popular, compus in sec. al 13-lea, "Maoz Tur". Acest poem, de provenienta germana, este intitulat dupa un verset din Isaia "Stanca puternica" (Isa. 17,10) cuprinde 6 strofe, fiecare din ea evocand resfintirea Templului, dezrobirea lui Israel. Cantecul este un poem de multumire adus lui Dumnezeu pentru a-i fi salvat pe evrei din robia egipteana, exilul babilonian si primejdia exterminarii decretate de Haman. Comunitatile sefarde nu obisnuiesc sa cante acest poem, dar citesc Psalmul 30.



2. Obiceiuri de hanuka



Când aprindem lumănărelele de Hanuca, este bine să ne reamintim şi să explicăm importanţa acestei sărbători. De ce aprindem aceste lumânărele? Cu ce sînt ele speciale? Cine are nevoie de lumânărele în zilele noastre, când lumini puternice, lămpi electrice cu neon, luminează casele? Dar tocmai acum, când aprindem aceste lumânărele, spunem binecuvânatrea de mulţumire că am ajuns la ziua aceasta şi adăugăm că aceste lumânărele sunt sfinte şi nu avem voie să ne folosim de lumina lor. Două minuni a făcut Dumnezeu poporului evreu în zilele în care sărbătorim Hanuca, sărbătoarea luminii. Sînt două minuni diferite între ele, fiecare de alt fel.


Prima minune este a victoriei Macabeilor (Haşmonaim), într-o luptă fizică împotriva elenizanţilor. Cei puţini au biruit pe cei mulţi, Dumnezeu i-a dat pe cei mulţi în mîna celor puţini. Matitiahu Haşmoneul din Modiin, împreună cu cei cinci fii ai săi (dintre care cel mai proeminent a fost Iehuda Macabeul), s-au ridicat şi au condus răscoala. Deviza lui Matitiahu era: Cine este cu Dumnezeu, să mă urmeze! Macabeii au luptat împotriva regelui seleucid sirian Antiohus, care stăpînea asupra Ereţ-Israelului. Ei erau gata să se sacrifice, să cadă pentru sfinţirea numelui Domnului, pentru menţinerea iudaismului, a învăţăturii Torei, pentru o viaţă religioasă cu cultură iudaică.
Antiohus voia desfiinţarea iudaismului, introducerea cultului său personal, interzicerea respectării Şabatului, a studiului Torei şi a circumciziei. Până la urmă, Macabeii au biruit, deşi numărul luptătorilor era mic.
A doua minune s-a arătat evreilor în Templul de la Ierusalim.
Antiohus avusese singura dorinţă şi grijă să stingă lumina din Templu, să-l profaneze după ce pusese stăpînire pe el. La rândul său, Iehuda Hamacabi, atunci când a eliberat oraşul-capitală al Iudeii, a avut şi el o singură grijă, să reaprindă candela din Templu. El a găsit în Templu un vas cu ulei pur şi sfinţit, a cărui cantitate era suficientă pentru a lumina doar o singură zi. Dar, printr-o minune, uleiul a ars totuşi fără întrerupere timp de opt zile.
Întrebarea este, în cinstea căreia dintre cele două minuni s-a fixat sărbătoarea de Hanuca. Răspunsul este că în onoarea celei de a doua minuni, victoria luminii asupra întunericului, posibilitatea de a putea trăi ca evrei, după religia şi tradiţia iudaică.
Care ar fi deci semnificaţia sărbătorii de Hanuca? Ştim că semnificaţia zilei de Iom Kipur este pocăinţa, a sărbătorii de Pesah este libertatea, a sărbătorii de Şavuot este primirea Torei, a sărbătorii de Purim este salvarea fizică a poporului evreu. Hanuca reprezintă existenţa evreului ca evreu. Să fim evrei aşa cum se înţelege din sărbătoarea de Hanuca, putem explica în trei feluri:
Primul lucru pe care trebuie să-l înţelegem este că evreii nu trăiesc numai după realitatea exterioară. Dacă Iehuda Macabeul şi-ar fi calculat faptele numai după realitate, răscoala n-ar fi izbucnit niciodată. Majoritatea poporului nu s-a alăturat răscoalei, erau realişti. Ei ştiau că realitatea nu se poate schimba, elenizaţii sunt foarte mulţi şi de aceea vor câştiga. Macabeii au pornit la luptă împotriva realităţii exterioare imediate. Ei au crezut într-o altă realitate, presupusă de ei înşişi, credinţa lor în victorie, întărită de credinţa în Dumnezeu.

Poporul evreu există fiindcă noi, evreii, trăim într-o existenţă surealistă, îmbinăm realitatea obiectivă cu credinţa în Dumnezeu. Acest fel de existenţă este trăit nu numai de evreii credincioşi, ci chiar şi de necredincioşi. Aceasta este o formă înaltă de realizare. Ea l-a determinat pe doctorul Beniamin Zeev (Theodor) Herzl în anul 1897 să ceară şi să prevadă crearea unei ţări a evreilor. El a văzut că viaţa evreiască din Europa nu are viitor, iar reînvierea patriei evreieşti este obligatorie, pentru a salva existenţa poporului evreu.
Aceeaşi formă înaltă de realizare l-a condus pe David Ben Gurion în anul 1948 să declare întemeierea patriei evreilor, Statul Israel, cu toată superioritatea numerică a forţelor duşmane care ne ameninţau existenţa şi cu toată opunerea câtorva ţări prietene, ca Statele Unite ale Americii, care l-au sfătuit să nu declare independenţa Statului Evreu.

Dar, Ben Gurion s-a împotrivit tuturor acestor realităţi, crezând într-o realitate superioară. Acest realism evreiesc este prima semnificaţie a sărbătorii de Hanuca.
A doua semnificaţie a sărbătorii de Hanuca este de a fi evreu.
Ea ne face să fim altfel, diferiţi, să fim pregătiţi să trăim într-o realitate deosebită, faţă de popoarele şi oamenii de cultură aşa-zis „superioară” care îşi pot bate joc de comportarea şi de credinţa noastră. Astfel au trăit şi luptat Macabeii în răscoala lor faţă de elenizanţi, adepţii modului de viaţă, culturii şi religiei elene.
Pe parcursul istoriei au existat evrei care au avut uneori tendinţa de a se asimila culturii universale. Aceştia erau evrei care nu studiaseră Tora, care nu se simţeau fericiţi cu cultura noastră, cu credinţa noastră. Ei au fost fericiţi că elenii şi elenizaţii le-au permis să se folosească de cultura şi de bunurile lor. De Hanuca, mai mult decât oricând, trebuie să fim legaţi de această semnificaţie a sărbătorii, să fim noi înşine, să nu ne fie ruşine de cultura şi religia noastră, fie că toate popoarele lumii ne privesc cu ochi buni sau cu ochi răi. Aceasta este problema lor, nu a noastră.
Cea de a treia semnificaţie a sărbătorii de Hanuca a fost explicată de adepţii învăţatului Hilel. După concluzia Talmudului, motivul că noi adăugăm în fiecare zi de Hanuca o lumânare, est că noi ne înălţăm în sfinţenie şi nu coborâm în neant.

Două minuni diferite – militară şi religioasă, aparent fără legătură între ele, au fost văzute de înţelepţii noştri ca fiind într-o legătură foarte strânsă. Minunea uleiului are mare influenţă pentru victoria în luptă, iar victoria în luptă are mare influenţă asupra minunii uleiului. Aceste două minuni sînt fundamentul sărbătorii de Hanuca. Poporul evreu este un popor deosebit, iar existenţa statului Israel, se datoreşte unei mari minuni, căci de 57 de ani rezistăm adversităţii vecinilor care ne-au declarat război şi nu toţi au încheiat pace cu noi, fiind siliţi să ne confruntă în continuare cu lumea arabă, cu lumea musulmană ce ne sunt ostile.

Suntem un popor mic, avem o ţară mică, vrem să trăim în pace cu toţi vecinii, dar nu suntem lăsaţi să trăim în pace. Noi nu dorim să cucerim teritorii care nu sunt ale noastre, vrem să ni se recunoască dreptul de a avea o patrie – Ţara Făgăduinţei, Ţara Promisă.

Statul Israel reprezintă locul care ne asigură viaţa şi regăsirea demnităţii, şi pentru existenţa lui s-au jertfit mii de vieţi în războaiele de apărare ale ţării. Ierusalimul este capitala Israelului şi nu putem renunţa la ea. Ierusalimul nu a fost niciodată oraşul de reşedinţă al altei ţări, în decursul celor 2000 de ani cât timp poporul evreu a fost în Diaspora. Credem în izbânda noastră pentru că luptăm pentru o cauză dreaptă. Sperăm că Dumnezeul minunilor, care a determinat victoria ce o sărbătorim de Hanuca, ne va ajuta şi în aceste vremuri, să putem trăi în linişte şi pace în Israel, bucurându-ne de o viaţă fericită.
Candela cu ulei se găseşte în fiecare evreu. De datoria noastră să ştim cum să ne folosim de uleiul din ea ca să aprindem din ea lumânările de Hanuca şi lumina lor va creşte din zi în zi aşa cum afirma Hilel.

Anul acesta, când aprindem lumânărelele de Hanuca, să nu uităm şi să ne amintim de fraţii şi fiii noştri răpiţi şi căzuţi în prizonierat. Ei trăiesc în întuneric. Să ne rugăm bunului Dumnezeu, să-i elibereze din robie, să le aducă mîntuirea şi lumina.
Tuturor, urări de sărbătoarea luminii fericită, să ne ajute Dumnezeu ca Hanuca 5766 să ne aducă lumina păcii şi a bucuriei întregului nostru popor.
Hanuca – îndrumări

În ajunul zilei de 25 Kislev, aprindem cu toţii prima lumânărică, cu care începem sărbătoarea de Hanuca – sărbătoarea luminilor, ca simbol al victoriei luminii asupra întunericului, a spiritului asupra forţei şi brutalităţii, precum scrie în cartea profetului Zaharia: „Nu prin forţă, nu prin putere, ci prin spirit”. Hanuca durează opt zile, este cea mai lungă sărbătoare şi singura despre care se spune că este „israeliană”, deoacrece evenimentul celebrat a avut loc în Ereţ Israel. úîĺđä
Seară de seară, fiecare evreu trebuie să aprindă o lumânărică, în amintirea minunii rămăşiţei de ulei care a ars în loc de o zi, timp de opt zile. Începând de la 25 Kislev, în fiecare seară adăugăm câte o lumânărică, până ce ajungem să aprindem opt lumânărele în seara celei de a opta zi. Aceasta este metoda propusă de învăţatul Hilel din Talmud şi continuată de adepţii săi Beit Hilel.
Înaintea aprinderii lumânărelelor, sunt rostite trei binecuvântări:
1. Binecuvântat fi Tu, Doamne, Dumnezeul nostru, care ne-ai poruncit să aprindem lumânare de Hanuca.
2. Binecuvântat fi Tu, Doamne, Dumnezeul nostru, care ne-ai făcut minuni în acele zile şi în aceste vremuri.
3. Binecuvântat fi Tu, Doamne, Dumnezeul nostru, care ne-ai ţinut în viaţă şi ne-ai făcut să ajungem la ziua aceasta. Dar în celelalte şapte zile nu se rosteşte cea de a treia binecuvântare, dacă participanţii la ceremonia aprinderii lumânărelelor au auzit-o deja.

Vineri, pentru a nu se profana Şabatul, lumânărelele de Hanuca se aprind înaintea aprinderii lumânărilor de Şabat. Sâmbătă seara se fac mai întâi binecuvântările de ieşire din Şabat („Havdala”) – printre care şi binecuvântarea asupra aprinderii focului, marcând despărţirea de Şabatul Sfânt, după care se aprind lumânărelele de Hanuca. Trebuie să ne amintim să aprindem încă o lumânare („şamaş” – paznic). Acest paznic are rolul de martor, deoarece nu avem voie de a ne folosi de lumânărelele de Hanuca.

Lumânărelele trebuie să ardă cel puţin 30 de minute. În decursul celor opt zile de Hanuca în cadrul rugăciunii de „Şmone-Esre” (=Cele 18 Binecuvântări), ca şi al bine-cuvântării de după fiecare masă (Bircat Ha-mazon), se adaugă capitolul „Al Ha-nisim” (mulţumiri pentru minuni făcute de Dumnezeu). În cadrul rugăciunii de dimineaţă („Şaharit”), se citesc psalmii de laudă („Halel”) complet, după rugăciunea de „Şmone-Esre”. În fiecare zi se citeşte un fragment din pericopa „Naso” din Tora şi sunt chemaţi trei credincioşi la Tora. Există tradiţia de a se juca jocuri speciale în zilele de Hanuca. Cel mai popular dintre ele este jocul cu titirezul („dreidel”), în limba ebraică – „sevivon”. Acest titirez special are înscrise patru litere ebraice: Nun, Ghimel, Hei, Şin. Ele sunt iniţialele cuvintelor din propoziţia „Nes gadol haia şam” (Minune mare a fost acolo).

În România s-a creat o tradiţie, începută de regretatul Şef-Rabin Moses Rosen z.l. – Hanuchiada. Conducătorii F.C.E. în frunte cu Şef-Rabinul, împreună cu lideri şi personalităţi evreieşti proeminente din Israel şi din întreaga lume evreiască, vizitau multe oraşe cu obşti evreieşti din România în fiecare an de Hanuca. Astfel, ei luau cunoştinţă de felul în care obştea evreiască ştia să armonizeze interesele de stat ale României comuniste cu interesele sale şi cu cele ale poporului evreu.

Până în anul 1989 când părinţii mei z.l. au reuşit să ajungă în Statul Israel, în fiecare an, toţi musafirii cereau în mod special să ajungă şi la Dorohoi ca să vadă cum tata, Marele Rabin Pinhas Wassermn z.ţ.l. împrună cu obştea lui şi corul de copii celebrau sărbătoarea de Hanuca la sinagogă şi la cantina rituală a comunităţii. Fiecare oaspete simţea căldura, dragostea şi entuziasmul, cu care membrii obştei, bărbţi şi femei, tineri şi bătrâni sărbătoreau Sărbătoarea Luminii.

Obştea nu era atât de mare ca cea din Bucureşti, dar atmosfera sărbătorească reprezenta o victorie a calităţii asupra cantităţii. În timpul Hanuchiadei, Şef-Rabinul Moses Rosen z.l. spunea de multe ori „Simt oboseală şi încă multă oboseală, odihnă nu cunosc şi nu am voie să cunosc, pentru că nu am altă alternativă. Dacă n-o voi face eu, cine o s-o facă?” Aceeaşi întrebare mi-o pun astăzi, la aproape 10 ani de la decesul Şef-Rabinului Rosen. Postul său a rămas vacant. Un alt Şef-Rabin nu a fost ales în locul lui! Cine va pleca la Dorohoi în acest an?
Hanuca, înţelepţii noştri ne învaţă că în domeniul spiritual nu există cale întoarsă, drum înapoi, ci numai înainte, numai înălţare.

Hanuca, înţelepţii noştri ne învaţă că în domeniul spiritual nu există cale întoarsă, drum înapoi, ci numai înainte, numai înălţare.
Eu mă rog Bunului Dumnezeu, să se întâmple minuni nu numai în acele zile, ci şi în aceste vremuri. Şi în curând, să aibă Şef-Rabin şi obştea evreiască din România, ca toate obştile evreieşti din lume. Iar Lumina Spiritului să fie mereu în progres continuu, ca în şcoala lui Hilel.
În conformitate cu un comandament divin, lumânărelele de Hanuca trebuie aprinse lângă uşă, lângă fereastră sau afară lângă casă, pentru a reaminti în inima fiecărui trecător evreu care le vede, despre minunile de Hanuca.
Îmi amintesc o povestire pe care am auzit-o de la regretatul meu părinte z.ţ.l. Pe timpul când Rusia cucerise România, s-a organizat un grup de evrei care se pregăteau să treacă graniţa ilegal, îndrumat de specialişti în acest act clandestin. În acest grup era şi un evreu religios. Grupul hotărâse să treacă graniţa clandestin în cea de a patra zi de Hanuca. S-au adunat toţi în pădure şi au pornit la drum. Spre seară, şeful grupului, care organiza acţiunea, a cerut tuturor să păstreze o linişte perfectă, ca nu cumva să fie descoperiţi de soldaţii ruşi. Evreul religios i-a cerut permisiunea de a aprinde lumânărelele de Hanuca, dar cererea sa a fost respinsă categoric, din motive logice. Grupul a ajuns la o cocioabă, unde urmau să se odihnească după oboselile drumului. Evreul religios a aranjat lumânărelele de Hanuca şi le-a aprins. După numai câteva minute, s-a apropiat de ei un soldat rus, care le-a ordonat să se scoale şi să ridice mâinile în sus. Tot grupul a înţeles că îi aşteaptă moartea din cauza lumânărelelor de Hanuca aprinse de evreul religios. Însă ofiţerul rus al pichetului de soldaţi le-a permis să coboare mâinile şi a dat ordin soldaţilor să li se împartă ţuică pentru ca să se încălzească. Apoi le-a spus evreilor: „Soldaţii mei v-au urmărit toată ziua până aici, să vă omoare. Ei sunt hotărâţi să vă omoare. Dar când am văzut lumânărelele aprinse de un evreu religios din grupul vostru, eu mi-am amintit că în urmă cu 25 de ani am văzut cum bunicul meu aprindea lumânărelele de Hanuca. Atunci inima mi s-a umplut de dor şi de milă, şi am hotărât să vă las să vă continuaţi drumul. Să ajungeţi cu bine la destinaţie.
Iată, mi-a spus regretatul meu părinte z.ţ.l., cât de mare este puterea lumânărelelor aprinse de Hanuca. Chiar după 25 de ani de regim comunist, lumânărelele au încălzit inima ofiţerului, care şi-a adus aminte de bunicul lui. Acum înţelegem de ce înţelepţii noştri au hotărât că lumânărelele de Hanuca trebuie aprinse afară, lângă uşă, sau dacă nu, în casă, într-un loc de unde să poată încălzi şi lumina inima fiecărui evreu.

Iată, mi-a spus regretatul meu părinte z.ţ.l., cât de mare este puterea lumânărelelor aprinse de Hanuca. Chiar după 25 de ani de regim comunist, lumânărelele au încălzit inima ofiţerului, care şi-a adus aminte de bunicul lui. Acum înţelegem de ce înţelepţii noştri au hotărât că lumânărelele de Hanuca trebuie aprinse afară, lângă uşă, sau dacă nu, în casă, într-un loc de unde să poată încălzi şi lumina inima fiecărui evreu.
Anul acesta, când aprindem lumânărelele de Hanuca, să nu uităm pe fraţii şi fiii noştri răpiţi şi căzuţi în prizonierat. Ei trăiesc în întuneric. Să ne rugăm Bunului Dumnezeu să-i elibereze din robie, să le aducă mântuirea şi lumina. Tuturor, urări de Sărbătoarea Luminii fericită, şi Hanuca 5768 să ne aducă lumina păcii în lumea întreagă – să ne ajute Dumnezeu.

Hanuca – Fericită



Nu se poate vorbi de Hanuka fara a se aminti macar titirezul traditional, jocurile de carti si banii de hanuka.

TITIREZUL - este extrem de raspandit printre copii. Exista o terorie care afirma ca acest obicei a fost adus din India in Europa in timpul Evului Mediu si raspandit in special in Germania. Literele de pe fatetele titirezului ar fi fost literele germane N; G; H; S; insemnand N= nichts (nimic), G=ganz (intreg), H=halb (jumatate), S= stell ein (pune o carte). Evreii ar fi schimbat semnificatia acestor litere cu literele ebraice si semnificatia lor "o mare minune s-a petrecut acolo" (nes gadol haia sam). In Israel, litera sin stand pentru "acolo" a fost schimbata cu litera pei, insemnand "aici" - mare minune a fost aici".

JOCURILE DE CARTI- un obicei datand din secolul al 15-lea din Europa. Interesant este ca, jocul de carti, foarte practicat in Europa, nu era practicat de evrei din cauza lipsei de timp, ei trebuind sa-si castige existenta prin munca si din cauza Sabatului si a sarbatorilor in care bineinteles era totalmente interzis. Hanuka si apoi Purim, ca sarbatoare minora care nu interzicea munca si altediverse activitati, creeaza cadrul pentru acest joc, practicat cu mare bucurie in special de copii. Cartile de joc folosite de copii de Hanuka difereau de cartile de joc obisnuite prin aceea ca ei isi confectionau de obicei propriile carti, care erau de aceea carti cu litere ebraice si decorate cu motive evreiesti.

HANUKAGELD - obiceiul de a da copiilor bani de Hanuka - se crede ca isi are inceputurile in sec. al 17-lea in Polonia, derivand din etimologia cuvantului ebraic "hinuch" - "hanuca" insemnand si dedicare, inaugurare dar si educatie. Probabil ca acest obicei a inceput de la parintii evrei din Polonia care dadeau copiilor lor bani de Hanuka pentru a-i oferi profesorilor lor. Se presupune ca parintii dadeau si copiilor cativa banuti ca preparaterecompensa pentru studiu si pentru indeplinirea acestei functii de "mijlocitor". In secolul al 18-lea obicieul i-a amploare, mai ales cand elevii saraci de iesiva merg de Hanuka pe la casele evreilor si cer bani de hanuka. Probabil ca odata cu emanciparea evreilor si intrarea lor in contact cu lumea crestina, care obisnuia sa dea dulciuri, bani si cadouri in ajunul Craciunului, obiceiul de "hanukageld" sufera anumite schimbari si ia aspectul de cadouri, bani de ciocolata, asa cum de altfel este pastrat pana azi.

Bucuria acestei sarbatori nu ar fi deplina bineinteles daca s-ar pierde din vedere mancarurile pline de ulei - dar gustoase - care dau gustul specific al sarbatorii: gogosile umplute cu dulceata "sufganiot" si chiftelele de cartofi "latkes" sau "levivot".

Fundalul istoric al evenimentelor care incadreaza sarbatoarea


Principalele evenimente asociate cu Hanuka s-au desfasurat intre anii 165-163 i.e.n. in timpul luptei armate a Macabeilor impotriva oprimarii politice a evreilor sub domnia lui Antioh IV Epifanes, regele seleucid al Siriei.In 168-167 i.e.n., Antioh a promulgat o serie de decrete antievreiesti care au culminat cu profanarea Templului din Ierusalem si transformarea sa intr-un locas de cult pagan.

Constient de primejdia care ameninta credinta evreiasca, Matatias, capul unei familii sacerdotale, a dat semnalul luptei armate impotriva lui Antioh si a colaboratorilor lui, evreii elenizati. La scurt timp dupa aceea,mac simtind ca i se apropie sfarsitul, Matatias i-a incredintat fiului sau, Iuda, poreclit Macabeul, sa continue lupta. Multumita stralucitelor lui calitati militare si politice el a reusit dupa trei ani de lupta sa recucereasca Ierusalimul. El a daramat altarul profanat si a zidit unul nou. Templul a fost redat astfel cultului iudaic, a fost reinaugurat ca loc de cult evreiesc, eveniment celebrat de Hanuka.
Lupta Macabeilor impotriva elenizarii nu s-a sfarsit odata cu recucerirea Ierusalimului, ci a continuat pe timpul mai multor generatii din dinastia Hasmoneilor. Dupa moartea lui Iuda Macabeul, fratii sai, Ionatan si Simon, au preluat conducerea poporului si in anul 160 Ionatan a fost primul dintre Hasmonei care si-a asumat functia de Mare Preot, punand capat astfel monopolului sacerdotal al casei Tadoc, care a durat aproximat 800 de ani.
Datorita talentelor diplomatice si a unor manevre politice, Hasmoneii au incheiat tratate de politice cu Roma si Sparta. Domnia Hasmoneilor care a durat pana in anul 63 i.e.n., cand Eret Israelul devine provincie romana sub numele de Iudeea, a avut o importanta deosebita asupra dezvoltarii poporului evreu. Miscarea de revolta condusa de ei a facut posibila supravietuirea religiei monoteiste asupra elenismului pe care Antiohus a incercat sa-l impuna cu forta si pe care unele medii evreiesti erau dispuse sa-l accepte.


Conotatii istorice ale sarbatorii de Hanuka


maccabeiEvenimentele comemorate cu ocazia sarbatorii de Hanuka sunt relatate in prima carte a Macabeilor. Hanuka este asadar o sarbatoare de origine postbiblica, o sarbatoare minora, in timpul careia munca si alte activitati nu sunt interzise.
In apocrifa Macabei I, se relateaza cum Iuda Macabeul a reinaugurat Templul de la Ierusalem. S-au facut de asemenea noi ustensile sacre, inclusiv un sfesnic, un altar pentru tamaiere, vase, perdele etc. Potrivit traditiei Talmudice (Sab. 21b), in timpul purificarii Templului, s-a descoperit o canita de ulei sfant, nepangarit, pentru sfesnic, vestita menora. Desi era putin, cat pentru o singura zi, uleiul a ars 8 zile neintrerupt. Pentru comemorarea acestei minuni, spun inteleptii, s-a instituit o sarbatoare de opt zile, si anume Hanuka.

DEFINITIE

(ebr. „consacrare“), Hag-Haurim, Hag-haniţsohn

— „Sărbătoarea luminilor“, „Sărbătoarea victoriei“, a trimfului luminii asupra întunericului, a cauzei libertăţii şi independenţei naţionale şi spirituale asupra dominaţiei şi asupririi străine; acestea sunt simbolurile pe care le sărbătoresc evreii la Hanuca. Această sărbătoare religioasă are loc pe la începutul lunii decembrie şi ţine opt zile. Este o amintire a purificării templului de către Iuda Macabeul, conducătorul luptei împotriva păgânului rege Antioh Epifaniu (175-163 î.Hr.), care stăpânea Palestina şi care, în acţiunea sa de distrugere a monoteismului, transformase templul din Ierusalim în templu păgân, aducând jertfă zeilor (II Macabei 6-10). Atunci marele preot Matitiahu şi fiul său Iehuda Macabeul au mobilizat la luptă pe iudei şi au reuşit să alunge pe cotropitori. Recucerind Ierusalimul, au purificat templul, aruncând statuile păgâne, încercând să aprindă marele candelabru cu şapte braţe, n-au găsit însă decât o cantitate mică de ulei sfânt, cât să ardă 24 ore. Talmudul spune că, printr-o minune, uleiul a ars 8 zile, cât trebuia să se pregătească uleiul pur, care provenea din primele picături ale măslinelor. Luminile de Hanuca se aprind într-o menora (candelabru) specială numită Hanullira. Aceasta e confecţionată din bronz, aramă, şi cât mai artistic. Are forma unui candelabru cu 8 braţe. Cele 8 orificii ale braţelor sunt aliniate la aceeaşi înălţime şi în ele se arde untdelemn sau lumânări. Menorele de Hanuca au 8 braţe, în amintirea înmulţirii din vremea Macabei lor. Hanukianu reproduce candelabrul cu 7 braţe (opera lui Beţael) din templul din Ierusalim. Cele 8 locuri ale Hanukiei primesc pe rând lumina timp de 8 zile, câte una în fiecare seară, pentru ca în ultima seară să fie toate aprinse. Şi în vremea talmudică şi azi, evreii puneau aceste lumini la ferestre, pentru a aminti tuturor minunea de Hanuca. Lumina e aprinsă de capul familiei, care rosteşte o rugăciune, apoi toţi ai casei cântă imnul „Maoz-Tur“. Luminile trebuie să ardă cel puţin o jumătate de oră, timp în care nu se lucrează. Şi în sinagogă se aprinde o menora şi se rosteşte rugăciunea „Al Hanisim“. Esenţa rugăciunii Hanuca este minunea.