Studii referitoare la evreii din Romania

Studii referitoare la evreii din Romania
Radu Draguloiu Istorie
Centrul de Studii Ebraice “Goldstein Goren” a fost fondat în 1998 de catre Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti. Programele pe care le desfasoara, printre care cursuri de limba ebraica, istorie, arta si civilizatie evreiasca, conferinte si seminarii, aflate la dispozitia studentilor si a publicului larg, alaturi de o importanta participare internationala (printre profesorii permanenti sau invitati îi putem numara pe Mihai Razvan Ungureanu, Andrei Cornea, Felicia Waldman, Andrei Oisteanu, Moshe Idel, Carol Iancu, Leon Volovici, Radu Ioanid, Michael Shafir, Liviu Rotman, Leonard Greenspoon, Raphael Vago etc.), reprezinta o laudabila initiativa în mediul universitar romanesc.
Studia Hebraica este un periodic cu aparitie anuala. Numarul 4 (2004) cuprinde o parte a lucrarilor prezentate în cadrul seminarului international Being a Minority in the 21th Century, Bucuresti, 6-8 mai, 2004, gazduit de Centrul de Studii Ebraice în colaborare cu IDEE si cu Institutul Roman de Istorie Recenta. Seminarul a fost realizat cu suportul Yad Vashem, cu asistenta Ministerului Educatiei si Cercetarii din Romania si cu finantare din partea Consiliului Europei. El a constituit pentru principalii membri ai minoritatilor nationale (evrei, romi, maghiari, germani si armeni) o buna ocazie de a se întalni si de a reflecta împreuna asupra necesitatii promovarii relatiilor interculturale si a pastrarii unei identitati proprii.
Studiul lui Carol Iancu (Montpellier) se refera la conditiile în care traiau evreii romani în jurul anului 1900 si la reactiile diplomatiei franceze, prin vocea lui Bernard Lazare, în fata valului de emigranti evrei (numiti fussgeier) care paraseau Romania pentru destinatii mai ospitaliere, precum Palestina, Europa de Vest si Statele Unite. Acest “geniu al actiunii”, cum îl numeste Charles Peguy, faimos aparator al lui Dreyfus, intransigent si inspirat avocat al genocidului armean, lider sionist etc., ar putea fi un model de mare actualitate pentru o perioada atat de macinata de controverse ideologice. Victor Neumann (Timisoara) ofera o abordare comparativa a filosofiei multiculturale, analizand pe rand pozitia lui Charles Taylor, obiectiile aduse de Jürgen Habermas acestei teorii, conceptul de transculturalitate al lui Harvey Siegel, alaturi de perspectiva opusa a lui Richard Rorty si David Theo Goldberg. Andrei Oisteanu (Bucuresti) continua seria deschisa de volumul sau Imaginea evreului în cultura romana (Humanitas, 2004) cu un nou studiu de imagologie etnica. Inegala confruntare dintre “evreul imaginar”si “evreul real” (dintre “evreul bun” vs. “jidan”), prezenta istorica în spatiul european a acestor stereotipii discriminatorii, asa cum se regasesc în folclor, literatura, politica, este urmarita de autor cu deosebita acribie si eruditie. George Voicu (Bucuresti) analizeaza una din majorele stereotipii ale presei romanesti din perioada 1938-1944: iudeo-bolsevismul. In mod paradoxal, aceeasi presa abhora, concomitent sau în faze diferite, “democratia de sorginte evreiasca”, adeseori însotita de etichete cu o glorie la fel de trista precum “iudeo-masoneria” si “plutocratia evreiasc”. Mariuca Stanciu (Bucuresti) prezinta schematic cadrul formarii si evolutiei intelectuale ale lui Moses Gaster. Un bun prilej pentru lectorul “inocent” al Memoriilor lui Gaster de a întelege mai bine viata si rolul pe care acesta l-a jucat în epoca. Felicia Waldman (Bucuresti) se refera la felul în care a fost si este perceput Holocaustul în societatea romaneasca post-revolutionara. Atitudinea negationista, integrala sau partiala, precum si greutatea unora de a recunoaste ca în Romania a existat un Holocaust domestic reprezinta o constanta dureroasa. Articolul mai prezinta dificultatile, inadvertentele si lectiile neînvatate ale autorilor manualelor despre Holocaust, o sarcina substantiala, însa destul de greu de îndeplinit. Mihai Chioveanu (Budapesta) ne ofera un studiu consistent despre felul în care a fost perceput Holocaustul dupa cel de-al doilea razboi mondial. Este semnificativ faptul ca înaintea procesului lui Eichmann de la Ierusalim (1961) nu exista un consens în privinta unicitatii Holocaustului. Vasile Morar, Varujan Vosganian, Anton Niculescu si Petre Petcut semnaleaza o parte a împlinirilor si dezamagirilor, trecute si prezente, ale sasilor, armenilor, maghiarilor si romilor din Romania. Merita sa fie retinut termenul de Samudaripen - Holocaustul romilor - cu datele aferente acestuia. Generalul Mihail Ionescu (Bucuresti) analizeaza rolul pe care l-a jucat Romania în încercarea de a media tratativele dintre Israel si tarile arabe dupa razboiul de Yom Kippur (6-23 octombrie 1973). Textului îi urmeaza stenograma discutiilor dintre N. Ceausescu si doi membri ai Partidului Unit Muncitoresc din Israel. Sectiunea a III-a reproduce dialogul purtat între Andrei Oisteanu, Leon Volovici, Victor Neumann, Raphael Vago, Jean Ancel, Vasile Ionescu, Michele Sarfatti, Michael Shafir si Liviu Rotman în cadrul unei dezbateri internationale despre problemele minoritatilor în spatiul public romanesc (12 noiembrie 2004).
Ultima parte a volumului consta în urmatoarele contributii: Yom Tov Assis (Ierusalim) despre criza comunitatii sefarde din Spania (1391-1492); Leonard Greenspoon (Creighton) despre traducerile evreiesti ale Bibliei; Raphael Shuchat (Tel Aviv) despre popularitatea Kabbalei în societatea contemporana; Petru Weber (Berlin) despre memoria Holocaustului în Romania postbelica; Valentin Sandulescu (Budapesta) despre miscarea legionara si idealul fascist al “omului nou”; Stefan Ionescu (Budapesta) despre memoria supravietuitorilor Holocaustului din Romania. Pentru mai multe amanunte poate fi contactata redactia (feliceAxnet.ro) si consultat site-ul revistei: www.unibuc.ro/ro/cc_cstebrgg_ro