Axa Bucuresti-Ankara-Ierusalim

Evreii au fost bine primiti in Imperiul Otoman dupa caderea Constantinopolului, in timp ce erau prigoniti de Inchizitie si erau expulzati din Spania catolica. S-au integrat bine, constituind puternice si active comunitati sefardim, raspandindu-se in tot imperiul, dar stabilindu-se mai ales in marile orase, de la Salonic si Alexandria, pana la Atena si Rusciuk. Demn de retinut faptul ca musulmanii din Imperiul Otoman, urmasul marelui Bizant, in frunte cu sultanii, care erau si lideri religiosi supremi, nu i-au prigonit pe evrei secole de-a randul. Spatiul nu ne permite sa amanuntim povestea fascinanta a unei supravietuiri in vremuri de restriste. Secolul XIX, cel al nationalitatilor, a generat noile idealuri de libertate si identitate nationala, atat in Europa, cat si in Orient. Asa si-au capatat independenta numeroase state, au aparut altele noi, mai ales dupa acordul franco-britanic Sykes-Picot din 1915, redesenand harta Orientului Mijlociu. Activa miscare sionista a creat noi comunitati in Palestina, inainte si dupa 1900, astfel ca declaratia Lordului Balfour, la sfarsitul primul razboi mondial, a creat premisele viitorului stat Eretz Israel, ce se va naste abia dupa cel de-al doilea. Dupa multe eforturi si suferinte, culminand cu Holocaustul.

Consideram necesara aceasta scurtissima aventura in trecut pentru a pricepe mai bine ce se intampla azi. Relatiile romano-israeline au fost bune de la inceput. Am fost printre primii care am recunoscut Israelul, iar in deceniile care au urmat, cu tot regimul comunist de la Bucuresti, relatiile s-au dezvoltat, inclusiv cele diplomatice. Peste 400.000 de evrei romani au reusit sa emigreze in Israel - nu usor si nici simplu -, in timp ce URSS-ul practic blocase "alia". Romania a dus o politica speciala si a mediat intre lumea araba si Occident. A venit momentul Gorbaciov, a urmat eliberarea Estului, suntem in 2005 si ministrul roman de Externe intreprinde o vizita de sase zile la Ierusalim, dar si la Ramallah, in Teritoriile Autoritatii Nationale Palestiniene. Romania a gestionat bine dosarul arabo-israelian si este de bun augur accentuarea pozitiei intr-un moment cand "chestiunea orientala" devine o prioritate a multor cancelarii. Decizia istorica a guvernului Sharon de a duce la capat obligatiile asumate in cadrul Planului de Dezangajare creeaza premisele unei rezolvari de durata a conflictului. Cu bune foloase pentru toata lumea, inclusiv pentru Romania.

Dincolo de multiplele vizite, intalniri si convorbiri cu liderii politici, dar si reprezentanti de marca ai vietii economice, financiare, academice sau culturale ale ministrului roman, sa amintim cateva puncte din agenda actualitatii. Investitiile israeliene in Romania. Situatia exporturilor romanesti, nu doar de materiale de constructii si bunuri de consum, ci si de armament, servicii si forta de munca cu buna calificare. Situatia celor (multi) care lucreaza in Israel, ca si situatia celor (multi) care revendica propietati in Romania. Colaborare intensa financiar-economica pe terte piete, dar si in plan cultural-turistic. Romania ar fi o destinatie excelenta pentru turismul istorico-cultural, punand la dispozitie nu doar procedee de fizioterapie la Govora si Baile Felix, ci si un intreg patrimoniu al trecutului.

Multe lucruri bune se pot face impreuna. Axa lui Basescu (via Londra-Washington) ar putea fi prelungita cu una noua: Ankara-Ierusalim. La relatiile bune dintre Turcia si Israel s-ar putea ralia si Romania. Democratia turca, impusa de Mustafa Kemal, mai mult cu anasana decat cu vorba buna, a supravietuit si bate la portile Uniunii Europene. E bine ca Romania sprijina candidatura Turciei si ni se pare de neacceptat pozitia CDU-ului german, unul dintre pricipalii oponenti europeni. Admiterea Turciei in UE ar mentine un cap de pod al democratiei spre zonele fierbinti ale Orientului Mijlociu si ar rezolva si durerosul dosar armenesc al genocidului din 1915.

Romania ar putea actiona cu folos si beneficii pe aceasta noua directie, nu doar diplomatica. Calea ferata Berlin-Bagdad, preconizata si realizata cu concursul germanilor acum o suta de ani, ar putea fi inlocuita de o retea rutiera la care sa fie racordata si Romania. Daca ies bani, toata lumea ar fi multumita si o cafeluta mica, tare si dulce, un "filgean", ar consemna pacea si armonia preconizate de Tudor Musatescu in "Tache, Ianke si Cadar". Sub semnul lui "It's OK!". Sa ne aducem aminte cu acest prilej de inegalabilul Mircea Crisan. Suradea el hatru: "Inainte de 23 august 1944, venea madam Popescu la noi, in capot, si zbiera ŤLa Palestina cu voi!ť, iar dupa 23 august isi luase salopeta si striga ´Sa stati aici cu noi!Ş". Oare ce-o mai fi facand? Ni-l putem imagina ambasador la Bucuresti, explicandu-i savant doamnei ministru al mediului Sulfina Barbu cum a luptat el impotriva inundatiilor in desertul Neghev: "Plantam pomi ca sa aiba apa scurgere si imediat ne livrau si americanii copaci altoiti Tomahawk ca sa fixam solul... Nu vreti sa incercati si la proiectul lacului ecologic Snagov?".

Bedros HORASANGIAN