Shoáh &Judaica: o lectie de compasiune si responsabilitate

Autor: Caius DOBRESCU

Afirmatia Hannei Arendt din celebra sa carte Eichmann la Ierusalim cum ca Romania a fost una dintre cele mai antisemite tari europene ne socheaza, fara indoiala, putini fiind cei capabili sa-si inhibe o reactie de frustrare sau indignare. Probabil tot atit de putini sint si cei ce rezista, in acest caz, tentatiei de a uza de teoria conspiratiei internationale menite sa ne „denigreze“ si sa ne „traga inapoi“. O data depasite, insa, reflexele violent-isterice de autodisculpare, mintile rezonabile vor sesiza ca opinia Hannei Arendt nu numai ca nu este singulara, dar este sustinuta si de analize profesioniste, minutioase. Raul Hilberg, autoritatea mondiala numarul unu in privinta Holocaustului nazist, afirma, de asemenea, ca, in Transnistria, „mai precis in raioanele Odesa si Golta, romanii au ucis s…t in jur de 150.000 de localnici evrei. Cu exceptia Germaniei, nici o alta tara nu a mai fost implicata intr-un masacru al evreilor de o asemenea amploare“ (citat dupa Erhard Roy Wiehn, Zur Schoáh in Rumänien, prefata la Andrei Voinea, Sanduhr aus Steinen, Hartung-Gorre, Konstanz, 2000, p. 16).

S-ar putea ca istoricii romani sa fi amendat (nu neaparat neconvingator) cifrele furnizate de Raul Hilberg. In general este greu sa refaci, altfel decit estimativ, dimensiunile unui genocid, fiindca rareori asasinii in masa sint preocupati sa lase in urma evidente precise ale crimelor lor. Cu toate acestea, somatiile pe care le primim din partea realitatii sint prea numeroase pentru a nu ne obliga sa ne punem intrebari dintre cele mai grave si nelinistitoare cu privire la acest capitol al istoriei noastre moderne.
In ciuda unor atitudini oficiale cam circumstantiale, a unor timide incercari de a aborda problema Holocaustului romanesc in manualele de istorie si a unor demersuri editoriale aproape eroice prin izolarea lor (vezi, de exemplu, activitatea absolut remarcabila a Editurii Hasefer, apartinind Comunitatii Evreiesti din Romania), in discursul public si in mentalitatea dominanta atitudinea „negationista“ s-a conservat perfect. Cu alte cuvinte, „majoritatea morala“ de la noi este inca instalata in convingerea confortabila ca romanii, in anii ’40-’44, au facut tot ce le-a stat omeneste in putinta pentru a reduce la minimum suferintele concetatenilor lor evrei, generate de un sistem de persecutie rasiala care la noi ar fi fost adoptat doar sub presiunea Germaniei naziste si mai mult de forma.

In acest context, orice incercare de a prezenta, intr-un mod sistematic, complex, lucid, pe baza documentelor si marturiilor, istoria Holocaustului romanesc reprezinta un sprijin important pentru insanatosirea reflectiei morale practicate in spatiul nostru public. O asemenea incercare, alimentata deopotriva de dorinta legitima de a mentine vie memoria tragediei poporului evreu si de scrupulul istoricului si specialistului in stiintele sociale, este reprezentata de segmentul „romanesc“ al Colectiei „Schoáh &Judaica“, ingrijita de dl Edgar Roy Wiehn, profesor de istorie si sociologie la Universitatea din Konstanz si profesor onorific al Universitatii din Iasi, sub auspiciile Editurii Hartung-Gorre din acelasi oras. In cele ce urmeaza, ma voi limita sa prezint lista acelora dintre intrarile bibliografice ale seriei direct legate de spatiul romanesc, considerind ca insiruirea „muta“ a titlurilor spune mai mult despre tragedia atitor destine distruse sau deformate de aberatiile nationalismului sovin (fie el de stat sau „civic“) decit ar putea-o face orice alte comentarii:

1. Mirjam Korber, Deportiert – Juedische Ueberlebensschicksale aus Rumaenien 1941-1944. Ein Tagebuch: Deportat – Destinele unor supravietuitori evrei ai persecutiilor din Romania 1941-1944. Un jurnal, traducere in limba germana si prefata de Andrei Corbea-Hoisie (1993);
2. Sonja Palty, Jenseits des Dnjestr – Juedische Deportationsschiksale aus Rumaenien aus Bukarest in Transnistrien 1942-1943: Dincolo de Nistru – Destinul unor evrei din Romania deportati din Bucuresti in Transnistria 1942-1943 (1995);
3. Mirjam Bercovici-Korber, Was aus ihnen geworden ist – Juedische Familiengeschichten aus Rumaenien 1855-1995: Aceasta le-a fost soarta – istoria unor familii evreiesti din Romania 1855-1995 (1996);
4. Margit Bartfeld-Feller, Dennoch Mensch gebliben – Von Czernowitz durch Sibirien nach Israel 1923-1996: Dar am ramas o fiinta umana – Din Cernauti prin Siberia pina in Israel 1923-1996 (1996);
5. Klara Schaechter, Woss ich hob durchgelebt – Was ich durchgemacht habe. Brief einer Juedin aus der Bukovina, verfasst in Transnistrien 1943: Ce am indurat – Ce am faptuit. Scrisoarea unei evreice din Bucovina, alcatuita in Transnistria 1943 (1996);

6. Josef N. Rudel, Das waren noch Zeiten – Juedische Geschichten aus Czernowitz und Bukarest: Ce timpuri! – Istorii evreiesti din Cernauti si Bucuresti (1997);
7. Itzik Schwartz-Kara, Juden in Podu Ilioaiei – Zur Geschichte eines rumaenischen Schtetls: Evreii din Podu Ilioaiei – contributii la istoria unui schtetl sidis: asezaret romanesc (1997);
8. Mirjam Bercovici si Beno Hoisie, Die letzten vielleicht – Alte juedische Menschen in Bukarest und Jassy 1898-1998: Cei din urma, poate – Batrini evrei in Bucuresti si Iasi 1898-1998 (1998);
9. Marcel Pauker, „Ein Lebenslauf“ – Juedisches Schicksal in Rumaenien 1896-1939: „O viata“ – Un destin evreiesc in Romania 1896-1939 (1999);
10. Matei Gall, Finsternis – Durch Gefaengnisse, KZ Wapniarka, Massaker und Kommunismus. Ein Lebenslauf in Rumaenien 1920-1990: Intuneric – Prin inchisori, lagarul de concentrare Wapniarka, masacre si comunism. O viata in Romania 1920-1990 (1999);
11. Mali Chaimowitsch-Hirsch, Kindheit und Jugend im Schatten der Schoáh – Juedische Schicksale aus Bukowina 1928-1990: Copilarie si tinerete in umbra Schoah-ului – Destine evreiesti din Bucovina 1928-1990 (1999);
12. Berhhard si Laura Horowitz cu Edith Pomeranz, Stimmen der Nacht – Gedichte aus der Deportation in Transnistrien 1941-1944: Vocile noptii – Poeme din deportarea in Transnistria 1941-1944, cu o prefata de Andrei Corbea-Hoisie (2000);

13. Margit Bartfeld-Feller, Wie aus ganz anderen Welt – Erinnerungen an Czernowitz und die sibirische Verbannung: Ca de pe alta lume – Amintiri despre Cernauti si din exilul siberian (2000);
14. Andrei Voinea, Sanduhr aus Steinen – Juedischen Zwangsarbeiter in Rumaenien 1940-1944: Clepsidra cu bolovani. Munca fortata a evreilor in Romania 1940-1944 (2000). Pe linga marturia dlui doctor Voinea (o traducere a cartii domniei-sale, publicate initial in romaneste, la Editura Hasefer), volumul mai contine o contributie extrem de interesanta si incitanta: studiul dlui William Totok (actualmente jurnalist berlinez, dar binecunoscut, inca din anii ’70, underground-ului nostru artistic si intelectual, ca membru al celebrei „Grupe de actiune Banat“ a tinerilor poeti germani din Timisoara), Der revisionistische Diskurs (Discursul revizionist). Desi nu lipsit de acute excesiv de polemice, demersul dlui Totok reprezinta, in opinia mea, cea mai sistematica perspectiva asupra evolutiei extremismului nationalist si antisemit de la noi, evolutie care a culminat, dupa cum bine stim, cu masiva patrundere in Parlament, la alegerile din anul trecut, a formatiunii fasciste „Partidul Romania Mare“. Atit prin minutia analizei, cit si prin bibliografia impresionanta, lucrarea dlui Totok reprezinta o referinta esentiala pentru studiul stiintific al acestei categorii de fenomene, pentru dezbaterea publica, dar si pentru dosarele penale ce ar trebui instrumentate tuturor celor ce incearca sa resuscite ideologii rasiste si ale urii interetnice.

In final, n-as mai adauga decit o fraza a editorului seriei, profesorul Erhard Roy Wiehn, care, cu o sobrietate ce ascunde pasiunea si tenacitatea puse in slujba comemorarii suferintei umane, spune esentialul despre proiectul editorial prezentat aici si despre orice proiect similar de recuperare a memoriei colective: „Ceea ce este scris, publicat si pastrat in citeva biblioteci din lume poate ca nu va fi uitat chiar atit de usor“.