Trupul in iudaism

Despre trup

Trupul si sufletul sunt elementele esentiale care stau la baza conceptiei despre om in Vechiul Testament si in traditia iudaica de mai tirziu. Omul este o unitate fiintiala care rezulta din unirea dintre trup si suflet. El nu are trup si nu are suflet, ci este in acelasi timp trup si suflet.

Reprezentarea unitara a persoanei umane are profunde implicatii privind viata eshatologica. Faptul ca omul este descris ca "o persoana vie" (Geneza 2, 7), o fiinta care traieste si nu este considerat ca suma a doua entitati, ci unitate care se exprima pe doua planuri fiintiale, spiritual si pamantesc, implica ideea necesitatii participarii intregii persoane umane la viata vesnica.

Aceasta conceptie privind unitatea fiintiala dintre trup si suflet este prezenta si in gandirea iudaica de mai tarziu in contextul invataturii privind invierea cea de apoi si nemurirea.

Este interesant de observat ca in limba ebraica nu exista un cuvant anume pen­tru trup separat de suflet. Atunci cand se fac referiri la natura fizica a omului este intrebuintat termenul "carne", "trup viu" (Geneza 2, 23, 24) si simbolizeaza slabiciunea, caracterul trecator al fiintei umane (Isaia 40, 6).

Curatenia trupeasca face parte din "Legea sfinteniei", in care sunt prescrise ablutiunile rituale si restric­tiile la mancare. De altfel, intreaga Lege a Vechiului Testament cuprinde un numar mare de prescriptii care sintetizeaza atitudinea fata de trup. Scopul lor prim este intr-adevar curatenia trupeasca, dar prin aceasta curatenie insul uman este pus intr-o legatura speciala fata de Yahve. Un exemplu elocvent in acest sens este ritualul circumciderii. Prin savarsirea actului de circumcidere, lasand la o parte aspectul igienic al acestuia, avem in fata noastra o marturisire a faptului ca persoana in cauza apartine de acum inainte poporului ales, obligandu-se sa pastreze legamantul cu Yahve.