Wednesday, May 13, 2009

Persecutia evreilor in Germania nazista

Persecutia evreilor in Germania nazista

Dr. Rafi Vago


In ultimii ani s-au publicat numeroase lucrari referitoare la aceasta problema. Dintre cele mai controversate este cea a lui Saul David Goldhagen "Asasinii voluntari ai lui Hitler". El sustine ca:
· Natiunea germana a avut un program vechi de sute de ani de exterminare a evreilor, iar holocaustul nu a facut decat sa implineasca acest program
· In timpul celui de-al doilea RM natiunea germana a colaborat cu masina de exterminare nazista prin activitatea celor pe care-i numeste "executori voluntari" Goldhagen sustine ca la inceputul sec. XX antisemitismul ne era mai puternic in Germania decat in alte tari. In intervalul 1848-1918 nu s-a inregistrat nici o agresare fizica a evreilor, din contra mare parte dintre ei au fost asimilati in societatea germana. In acelasi timp in Rusia tarista au avut loc pogromuri in 1881/1882, 1903, 1905, 1906. El explica situatia prin dorinta germanilor de a se manifesta impotriva evreilor care a gasit conjunctura necesara in cel de-al 2-lea RM.
Un alt autor, Friedlanden, in lucrarea "Germanii nazisti si evreii" subliniaza ca in perioada nazista situatia evreilor s-a inrautatit continuu, ducand spre politica de exterminare. Pana in 1938 evreii au putut pleca din Germania, si totusi numarul celor care au plecat nu a fost prea mare, in buna masura deoarece nu credeau ca ramanand pe loc li s-ar putea intampla ceva rau="mentalitatea victimei" In timp ce in 1933 erau in Germania 500.000 evrei, reprezentand 1% din populatie, in 1939 ramasesera 350.000
Din noiembrie 1934 Departamentul evreiesc al SD, condus de Heydrich adoptase Documentul 1 care prevedea rezolvarea situatiei evreiesti:

  • Scopul SD era sa sprijine sionismul si politica sa de emigrare, cat mai mult posibil
  • Cei care voiau sa fie asimilati trebuiau impiedicati, pentru a fi determinati sa emigreze. In caz contrar, izolarea evreilor si impiedicarea lor de a emigra, ar fi putut duce la manifestarea lor de a fi tratati ca o minoritate nationala cu drepturi specifice. In concluzie trebuiau sprijiniti sionistii si incurajati evreii sa plece. Intr-o prima faza regimului nazist inca nu-i era clar ce sa faca cu evreii.

Regimul se confrunta cu doua tipuri de evrei: cei care se considerau "buni germani" si nu voiau sa plece si sionistii care trebuiau sprijiniti sa plece. Rasismul exista dar solutia parea la acel momnet emigrarea si inca nu se intrevedea "solutia finala".
Pe de alta parte evreilor nu li se permitea sa intre in alte tari si sa imigreze maiv in Palestina. Multe cereri de imigrare in SUA au fost respinse de autoritatile americane, prea putin dornice de a primi evrei.
Pe la 1930 s-au conturat mai multe ramuri ale miscarii sioniste: religioasa, atee, marxista, capitalista, democratica/nondemocratica. Ceea ce le unea era dorinta ca evreii sa plece din Europa cat mai repede. In Romania criticismul antisionist ii acuza ca vor sa creeze panica.

In august 1935, cu o luna inainte de elaborarea Legilor de la Nurnberg, documentele SD aratau ca este imposibila concentrarea asupra problemei evreiesti cat timp nu exista o legislatie clara; actele individuale antievreiesti sunt contraproductive si in consecinta este nevoie de un sistem de legi care sa statueze facerea raului. Astfel a fost pregatita emiterea Legilor rasiale care i-au scos pe evrei din societate. Politica antisemita s-a concretizat in timp in Germania. Pana in 1935 violentele neorganizate, boicotuirle rmareau sa-i determine sa plece din tara ca sa ramana mai putini de omorat.
Friedlander povesteste ca pana in 1936 boicotul era neoficial si deseori incalcat chiar de catre germani. I 1936 2 germani au intrat intr-un magazin de covoare al unui negustor evreu si dupa 2 ore au cumparat covoare pe care le-au trimis direct la cancelaria Fuhrer-ului. Cei 2 erau Goring si Hesse. Asemenea situatii i-au deruta si incurajat pe evrei care se gandeau ca pana la urma poate n-o sa fie chiar atat de rau. Indepartarea evreilor din societate germana a fost lenta si de lunga durata iar evreii nu au luat in serios raul ce li se putea intampla. Indepartarea lor s-a realizat sistematic; intre 1933-34 au fost inlaturati din administratie, apoi li s-a interzis sa intre in cafenele germane si sa stea pe banci in parcuri, apoi li s-ainterzis sa aiba servitoare germane.Se pune intrebarea: cum de nimeni nu a anticipat ce va urma, dupa ce aparuse totul clar in "Mein Kampf"?In tot ce s-a intamplat, evreii au fost luati prin surprindere.
Etapele politicii antisemite:

  • Aprilie 1933 primul val de boicoturi al magazinelor evreiesti, fara a le inchide totusi, pentru ca erau constienti ca evreii detin o putere economica ce trebuie preluata treptat. In localitatile mici, chiar si nazistii incalcau bicotul.
    Tot acum a inceput indepartarea evreilor din serviciul administrativ si sistemul educational, chiar daca aici s-a asteptat sfarsitul anului scolar pentru aplicare definitiva.
  • Vara 1933-s-au manifestat primele initiative individuale de vandalizare a evreilor si chiar asasinate locale.
  • Septembrie 1935 a marcat un punct crucial dupa Legile de la Nurnberg. Incepand de acum si pana in 1939, evreii au fost sistematic "extirpati" din societatea germana, nu fizic ci legal, inchisi in "ghetouri spirituale". Totusi au ramas 350.000 care vor fi supusi violentelor.
  • "Kristallnacht"-dupa ce un tanar evreu a omorat un diplomat german de la ambasada Germaniei din Paris, la 11 noiembrie 1938 au fost devastate sinagogile, magazinele, casele evreilor, dirijarea antievreiasca a violentei fiind facuta de catre esaloanele superioare naziste.

Marele paradox este ca evrei emigrati din Germania au intemeiat asezari in zona Haifa si a Muntelui Carmel, pastrand limba si modul de viata german, dovedind astfel atasamentul fata de cultura germana in ciuda Holocaustului.

0 comments: