Holocaustul pe muţeste

In aceste zile, senatorii dezbat daca este normal ca intr-o democratie sa ai voie sa negi cu voce tare Holocaustul. Conform unei ordonante de urgenta adoptate anul trecut pentru ca Romania era singura tara din grupul de la Vilnius "care nu avea o asemenea prevedere legala", daca negi in public Holocaustul, esti pasibil de inchisoare de la sase luni la cinci ani. Urmatorul pas va fi probabil ca, sub conducere americana, sa ne adunam cu totii in piata publica si sa-l afirmam, in ciuda faptului ca toti istoricii seriosi au aratat ca dimensiunea romaneasca a acestui indiscutabil si regretabil fenomen european a fost insignifianta.
Nu merita insistat in aceasta directie, fiindca legea e lege si trebuie sa i te supui, chiar daca nu iti convine acest lucru. E drept ca exista si Constitutia Romaniei, care garanteaza dreptul la opinie si la exprimarea publica a acesteia. Este adevarat ca exista o recomandare a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei care spune ca orice cetatean european are dreptul sa-si invete istoria patriei, dar sa o si respinga. Ce greutate au aceste acte in fata omnipotentilor evrei americani, care cauta astazi sa-si cautioneze inactiunea din al Doilea Razboi Mondial?
Sa fim deci bine intelesi, si sa nu riscam sa ne lasam copiii fara parinti: Holocaustul a existat si a constituit si in Romania o realitate condusa de tradatorul de tara Antonescu. Oare o fi bine? Sa repetam oare paragraful asta? Nu avem voie sa negam Holocaustul, dar oricum nici un om serios nu ar putea sa o faca, fiindca este indiscutabil faptul ca in Europa mijlocului de secol XX au murit sase milioane de evrei. Nu e ciudat insa cum legea romaneasca interzice sa negam un asemenea eveniment, lasind toate celelalte adevaruri ale lumii si mai ales ale Romaniei, la indemina oricarei negari? De ce nu se da de pilda o lege in care sa nu avem voie sa negam existenta lui Dumnezeu? Sau sa negam faptul ca Eminescu a fost un geniu? In aceeasi logica, nu e oare ciudat ca e interzisa negarea Holocaustului, dar e permis de pilda sa negi actul Unirii de la 1918? Poate ca o asemenea lege ar fi trebuit gindita intr-un context mai larg, in care sa definim citeva evenimente dincolo de orice putinta de contestare. N-a fost sa fie...
Chiar si aceasta omisiune se poate accepta. La urma-urmei, este de asteptat ca legea asta sa se aplice doar formal si ea chiar ca nu are nici un efect, de vreme ce nimeni nu poate nega ca a existat un Holocaust. In ce masura a afectat el Romania, in ce masura a fost urmat de un Holocaust rosu, orchestrat de internationalistii evrei, e treaba istoricilor sa decida.
E mult mai important insa sa ne ocupam de tinerele constiinte decit sa rascolim trecutul. Poate ca inainte de a impune asemenea interdictii, inainte de a se razboi cu toata lumea si a incerca sa puna stampile pe creierul a miliarde de paminteni, grupurile care au inspirat o asemenea prevedere legala ar trebui sa explice cum se face ca in deceniul patru, intreaga Europa a fost cuprinsa de o asemenea febra antisemita. Refuz sa cred ca bunicii mei, tarani simpli si cu frica lui Dumnezeu, au capiat brusc, laolalta cu toti contemporanii lor si au inceput sa omoare evrei. Ce anume le-a casunat romanilor care erau departe de teoriile ariene care au mobilizat, sa zicem, energiile antisemite germane? Indiferent cita imaginatie ai avea, e tare greu sa iti dai seama ce anume a stirnit o asemenea furie. Sa fi fost oare antisemitii negri ca fundul iadului si evreii puri ca norii de vara? Inainte de interdictii, poate ca ar fi bine ca senatorii nostri sa mediteze daca nu cumva e bine sa explice asemenea lucruri. Fiindca o explicatie va fi oricind mai valabila decit o mie de interdictii. Dan N. Dobos