Istoria nu e inca interzisa

Dan N. Dobos
Istoria nu e inca interzisa

Ieri s-au implinit 120 de ani de la nasterea lui Ion Antonescu. Conjunctura internationala ne obliga sa afirmam despre maresal ca a fost un criminal de razboi, care a contribuit decisiv la Holocaust. De aceea ii dam jos statuile si de prin ultimele sate, ba mai mult, ne ferim sa vorbim liber despre el, fiindca sintem pasibili de a fi condamnati conform unei legi impuse actualei puteri de... intrarea in NATO. Nu ne vom referi deci la persoana maresalului Ion Antonescu, fiindca nu avem voie. Influenta pe care evreii americani o au asupra lumii intregi ne interzice asta. Ceea ce nimeni nu ne poate nega insa, la noi acasa, este dreptul de a rememora propria istorie, din care fac parte si suferintele pe care evreii le-au adus poporului roman.
Instalarea comunismului este din pacate o perioada istorica plasata intr-un con de umbra, publicul larg fiind putin informat despre cei care i-au condus pe comunistii romani. In 1950 de pilda, nu este un secret pentru nimeni ca un grup de trei evrei contura politica PMR, contrind dur tendinta nationalista, pro-Patrascanu a lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Este vorba in primul rind de Ana Pauker, evreica din Basarabia si abjecta personalitate a comunismului international. Pe numele ei adevarat Ana Rabinsohn, ea se face vinovata probabil de cele mai feroce represalii impotriva liderilor politici interbelici. Fiindca Ana Pauker era un fel de satrap sovietic, ea conducind practic statul roman, conducerea partidului a cazut in sarcina unui alt evreu basarabean, Iosif Chisinevschi (Roitman), care, impreuna cu seful de cadre al partidului, Simion Bughici, a dus o politica de promovare a evreilor in cele mai importante posturi de conducere ale partidului si statului. Daca la aceste nume le adaugam pe acelea ale lui Leonte Rautu, seful propagandei comuniste, si Petre Borila, adevaratul conducator al armatei romane atit timp cit Chisinevschi era ocupat cu chestiuni politice, avem doar o parte, edificatoare e drept, dintr-un tablou mult mai vast. Conform unor surse franceze, pina in 1957, primii trei oameni din PMR erau evrei. Mai este oare necesar sa amintim excesele comuniste din acea perioada? Mai este oare necesar sa aducem aminte milioanelor de romani persecutiile politice suferite de copiii celor care, in perioada interbelica, au fost macar si la o singura intrunire a tineretului legionar? Nu se poate nega in nici un fel ca evreii romani au fost in fruntea acestor excese.
Tot istoria recenta vorbeste si despre modul in care evreii basarabeni au varsat oalele de noapte in capul soldatilor romani care au trecut Prutul in 1941. Iar cine ii asculta pe putinii batrini ai Iasului, martori ai asa-zisului pogrom, care isi infring o frica indusa tocmai in anii de dupa razboi, va afla cum in cartierul evreiesc, in Tirgul Cucului, evreii semnalizau luminos avioanelor sovietice...
Evreii pe un cimp in faţa Trenului Morţii din Iaşi.


Departe de noi ideea de a sustine ca evreii sint de vina pentru ororile comunismului. Ceea ce dorim noi sa scoatem in evidenta insa este ca istoria nu trebuie judecata unilateral si, mai ales, ca exista lucruri care nu trebuie nicicind uitate. Iar adevarul istoric deocamdata nu este interzis prin lege in Romania. Rindurile de mai sus au rolul dublu de a aduce in amintirea romanilor o realitate pe care altii doresc sa o uitam, dar si pe acela de a arata ca a scoate un om din contextul epocii in care a trait si de a-i rastalmaci actiunile e profund nedrept. Pentru ca, iata, maresalul, criminal de razboi si antisemit cum era, avea o presimtire asupra urgiei care urma sa se abata odata cu venirea comunistilor la putere in Romania.
Iar cel mai important motiv pentru care nu trebuie sa uitam de lectia pe care ne-o da postum Ion Antonescu este acela ca, daca vom continua sa ne refuzam istoria, nepotii nostri vor invata despre cei care au infaptuit noua Romanie: Ioana Maria Vlas, Clanul Beraru, Adrian Costea...